Pedeapsa capitală – dileme - REVISTA BAABEL (2024)

Cui i-ar fi trecut prin minte că există anumite tangențe între medicii anesteziști și execuții?! Ideea articolului mi-a venit citind o recentă publicație medicală despre administrarea injecțiilor letale de către anesteziști.(1)

Injecția letală

Deși anesteziștii par cei mai potriviți pentru a injecta condamnaților la moarte medicamentele letale (un anestezic și un relaxant muscular, urmat de o doza letală de clorură de potasiu), acest proces este un act imoral din partea medicului. Totuși, de-a lungul anilor în SUA au fost și medici implicați în execuții.

Peste o treime din anesteziștii americani sunt de părere că procesul de execuție va cauza mai puține suferințe dacă substanțele letale vor fi injectate de un anestezist. Asociația Medicală Americană (American Medical Association – AMA) nu numai că se împotrivește injectării letale de către medici, dar au fost cazuri în care AMA a anulat permisul de a practica medicina medicului care a participat la execuție. Potrivit jurământului lui Hipocrate, datoria medicului este de a salva vieți, nu de a le curma, deci este imoral ca medicii să administreze drogurile letale. Chiar și la eutanasia voluntară, aprobată la cererea bolnavilor cu boli terminale, medicul procură medicamentul letal, dar bolnavul trebuie să și-l administreze singur.

Rămâne o dilemă logică: dacă nu medicii, atunci cine va injecta substanța? Oare asistentele medicale nu sunt supuse acelorași norme de etică? Bineînțeles că niciun condamnat la moarte nu își va administra singur injecția letală! O alternativă folosită în februarie anul acesta în Alabama a fost inhalarea de azot pur (deci fără oxigen).(1)

Pedeapsa capitală

O dilemă și mai mare este dacă omenirea mai are sau nu nevoie de pedeapsa capitală. Organizația Amnesty International a declarat că pedeapsa cu moartea contravine Declarației universale a drepturilor omului, adoptată de ONU în 1948.(2) (Nu văd însă ca ei să fi declarat ceva despre drepturile victimelor.)

Una dintre marile dileme este dacă individul osândit la moarte a fost adevăratul criminal. Au fost nu puține cazuri în care, post factum, condamnatul la moarte a fost găsit nevinovat. Acesta pare a fi principalul motiv pentru care în SUA execuția poate fi amânată chiar cu zeci de ani.(3)

Toate statele europene în afară de Bielorusia au anulat pedeapsa cu moartea. În Rusia, ea a fost suspendată temporar (moratoriu) în 1996. Pedeapsa capitală mai este legală în China, Japonia, India, Taiwan, Singapore, Tailanda, câteva țări africane, câteva țări în America Centrală și de Sud, majoritatea statelor islamice (48 de țări unde musulmanii sunt majoritari) și 27 dintre statele care alcătuiesc SUA. În anul 2022, în 54 de țări (60% din populația globului) se mai aplică pedeapsa cu moartea.(2, 4) În Arabia Saudită au loc execuții publice prin decapitare, în China pedeapsa cu moartea se face prin injecții letale sau împușcare, iar în Egipt prin spânzurare sau împușcare.

În Iran, numărul celor executați a crescut cu 41% în 2023 față de 2022.(5). Motive frecvente sunt opoziția față de regim, hom*osexualitatea, etc. Majoritatea execuțiilor au loc în închisori, prin spânzurare.

În Statele Unite se folosesc injecțiile letale despre care am scris mai sus. Din 1970 și până astăzi, în SUA au avut loc 1587 execuții, dar numărul lor a scăzut simțitor în ultimele două decenii.(6) În majoritatea cazurilor este vorba de criminali înrăiți. Cauze mult mai rare sunt sabotajul și trădarea. 54% dintre americani consideră că pedeapsa capitală este justificată din punct de vedere moral.

În statele colorate cu roșu, pedeapsa cu moartea este legală, dar numărul total al execuțiilor este în scădere. California, Oregon și Pennsylvania se află într-o „fază de tranziție”, pedeapsa capitală este încă legală, dar execuțiile au fost deocamdată suspendate (de fapt, este o situație asemănătoare celei din Rusia).

În România, pedeapsa capitală a fost abolită în 1990 (7), iar în Turcia, stat musulman, ea fost a anulată în 2004.(8)

În scurta istorie a statului Israel au existat numai două condamnări la moarte. Prima a fost a lui Meir Tobianski. Într-un proces pripit, ad-hoc, el a fost găsit vinovat de trădare, furnizând dușmanilor informații despre locurile unde israelienii fabricau arme și de aceea aceste locuri au fost bombardate. El a fost executat prin împușcare în 30 iunie 1948, șase săptămâni după proclamarea independenței statului Israel. Un an mai târziu, la insistența văduvei, procesul a fost rejudecat și s-a ajuns la concluzia că el nu a fost vinovat. La ordinul lui Ben Gurion, el a fost exonerat, trupul a fost exhumat și înmormântat cu ceremonie la cimitirul militar de pe muntele Herzl.(9)

Al doilea caz, mult mai cunoscut, a fost spânzurarea lui Adolf Eichmann, în 31 mai 1962, pentru crimele comise împotriva umanității și crime de război.(10)

Criminali în serie pot fi indivizi, bande organizate sau teroriști. După cea mai simplă definiție a FBI, un criminal în serie este oricine a ucis trei sau mai multe persoane.(11) Bineînțeles că și circ*mstanțele contează. De exemplu, cazurile de autoapărare nu sunt incluse în această definiție. Este datoria criminaliștilor de a determina dacă este vorba de o crimă în serie sau de autoapărare.

De când a început statistica lor și până în 2024 au fost 3690 criminali în serie în SUA, 196 în Marea Britanie, 164 în Rusia, 138 în Italia, 130 în India, 129 în Africa de Sud, 125 în Canada, 99 în Germania, 95 în Japonia, 92 în Australia. SUA are deci de departe cele mai multe cazuri, ceea ce poate explica parțial de ce în multe state americane nu s-a abolit pedeapsa cu moartea.(12)

Văzând un clip înregistrat de un terorist Hamas la masacrul din 7 octombrie 2023, în care se lăuda că a ucis zece evrei (civili), m-am întrebat oare de ce acești criminali nu sunt condamnați la moarte și executați? Evident, pentru că în Israel pedeapsa cu moartea a fost abolită. Dar acest răspuns mi se pare nesatisfăcător. Un motiv mai logic este că în cazul unei execuții, hamasnicii s-ar putea răzbuna executându-i pe prizonierii israelieni, chiar fără judecată.

În 2020, Asociația Internațională LGBTI a raportat că în unele state islamice ca Brunei, Iran, Mauritania, Nigeria de Nord (cu populație islamică majoritară), Arabia Saudită și Yemen, condamnarea la moarte pentru hom*osexualitate este legală.(13) În Iudeea, Samaria și în special în Gaza persoanele LGBT sunt persecutate și unele sunt chiar ucise.(14) Israel nu numai că a legalizat drepturile persoanelor LGBT, dar Tel Aviv este printre orașele lumii cu cele mai mari Pride Parade.(15) Și, culmea nesimțirii, mii de LGBT acuză Israelul de genocid în Gaza.(16)

După părerea mea asasinii în serie nu au ce căuta pe această lume și trebuie executați. Argumentul că ei sunt luptători pentru libertate nu este valabil la crime sângeroase premeditate, intenționate, executate pe copii, femei, bătrâni și civili în general.